joi, 9 ianuarie 2014

Activitate de educare a creativităţii preşcolarilor şi şcolarilor mici


Teatru de păpuşi dintr-o mănuşă

Căutaţi un joc care să îi pasioneze atât pe copiii mai mici cât şi pe cei mai mari?
Ai nevoie doar de:
- o mănuşă;
- materiale pentru decorat (vată, carton, cariocă, aţă sau alte materiale);
- lipici;
- o cutie de carton, cu lungimea de 30 cm.

Se ia o mănuşă veche pe care nu o mai folosiţi şi i se taie părţile în care se introduc degetele.  Desenaţi cu carioca trăsăturile feţei, sau se pot lipi bucăţi de hârtie, decupate în formă de ochi, nas, gură, pe "degetul" decupat din mănuşă. Din vată se poate lipi mustaţa, părul sau barba. Teatrul se poate face dintr-o cutie cu lungimea de 30 de cm, în care tăiaţi un loc pentru scenetă.
Introduceţi mâna în cutie şi spectacolul poate să înceapă.



Sursa:


  • Dumitru, A. (2005). Activităţi trandisciplinare pentru grădiniţă şi ciclul primar. Editura Paralela 45: Piteşti.



marți, 7 ianuarie 2014

Creativitatea copiilor


     Creativitatea marchează întreaga  personalitate şi activitate psihică a individului. Prin educaţie, potenţialul creativ poate deveni, în timp, trăsătura de personalitate care va produce noul, originalul, valorile socio-culturale. Educaţia creativă la vârsta preşcolară presupune un ansamblu coerent, organizat de acţiuni educative. Prin aceste acţiuni se dezvoltă spontaneitatea, independenţa gândirii, receptivitatea faţă de probleme şi motivaţia creativă. Potenţialul creativ al preşcolarului se manifestă în activităţile sale cotidiene: în joc (activitate fundamentală), în  desen sau pictură şi în limbaj (o activitate de intercomunicare umană realizată cu mijloacele limbii).


     Cadrul cel mai important de manifestare dar şi de stimulare a potenţialului creativ este jocul, cu toate tipurile sale. Conduita creativă ludică este o premisă pentru viitorul comportament creativ care se va maturiza în produse noi, originale, cu valoare socială. Deşi este simplu, jocul de mânuire a obiectelor se îmbogăţeşte treptat, copilul combină diferite mişcări şi descoperă multiple utilizări ale obiectelor. În jocul de construcţie imită şi reproduce  modele de acţiune implicate în situaţii de viaţă, întâlnite în lumea adulţilor şi a obiectelor. În jocul de creaţie cu subiect din viaţa cotidiană, copilul imită şi reproduce selectiv modele de comportament oferite de cei din jur, dar numai pe acelea care sunt în acord cu dorinţele şi preferinţele sale. Preluarea acestor modele se face spontan, fără constrângeri exterioare sau cerinţe impuse. Jocul de creaţie cu subiect din basme şi poveşti aduce şi el modificări, adăugiri, combinări de replici, de acţiune. Manifestarea potenţialului creativ în cadrul jocului nu este intenţionată.
    Pregnantă la vârsta preşcolară este manifestarea potenţialului creativ în desen şi pictură, activităţi care au funcţii importante în viaţa preşcolarului. Prin intermediul lor, copilul ajunge întâmplător la artă. Prin desen şi apoi prin pictură, copilul reflectă, selectiv şi într-o formă specifică, realitatea. Limbajul liniilor, al culorilor, semelor grafice, desenul şi pictura reprezintă percepţiile, reprezentările, emoţiile, cunoştinţele reptate din diferite surse. La 3-4 ani, desenul este liniar, presupune un număr mic de elemente compoziţionale, iar spre vârsta de 5-6 ani, creşte numărul elementelor, cele mai întâlnite fiind: omul, casa, cerul, soarele, plantele şi animalele.
Copiii preferă desenul cu temă liberă sau sugerată. Pictura este artă, lucrând cu pensula, copilul se opreşte surprins că a descoperit forma unui obiect, deşi nu reuşeşte să-l numească, operează cu pete pale şi amestecuri de culori. Respingând uniformitatea şi asimetria, preşcolarul dovedeşte simţul ritmurilor liniilor, culorilor, formelor care generează ritmul gândirii, mişcărilor fizice.

    
    Potenţialul creativ se maifestă mai puţin pregnant în domeniul verbal. Preşcolarul de 4-5 ani creează cuvinte după structura celor cunoscute, substitue în propoziţii anumite cuvinte cu sinonime sau antonime, iar literatura pentru copii îl introduce într-o adevărată lume a cuvintelor. Un loc important în manifestarea creativităţii îl are  lectura după imagini, această metodă reprezentând anumite texte iconice pe care copilul învaţă să le "citească" în mod creativ.

Toate aceste manifestări ale potenţialului creativ sunt originale în raport cu  experienţa individuală.


                        


Sursa:
  • Rafailă, E. (2002). Educarea creativităţii la vârsta preşcolară. Editura Aramis: Bucureşti.

luni, 6 ianuarie 2014

Cartea în grădiniţă


  Copiii preşcolari sunt fascinaţi de carte şi de contactul cu lumea poveştilor. Se înţelege, aşadar, de ce cadrul didactic, atunci când familia nu poate sprijini dezvoltarea culturală a copilului, rămâne persoana cheie în oferirea unei experienţe semnificative legate de carte. Copiilor le plac poveştile legate despre animale şi natură, povestirile despre oameni, lucruri şi locuri familiare. Sunt încântaţi de rimele şi ritmurile cântecelor din poveşti cum ar fi cele din Punguţa cu doi bani sau Capra cu trei iezi.
   Treptat, pe măsură ce li se citesc poezii, basme, creaţii folclorice, ei descoperă o nouă lume, lumea datelor, a faptelor, a informaţiilor. Prin contactul (direct sau indirect) cu cartea, copiii îşi formează atitudini specifice faţă de cărţi şi îşi dezvoltă deprinderile de audiere, înţelegere şi interpretare a ceea ce li se citeşte. Prin intermediul cărţilor, al revistelor şi al imaginilor pe care le găsesc, preşcolarii îşi lărgesc şi îşi adâncesc experienţa de viaţă. Trebuie să ţinem însă cont de unele criterii atunci  când alegem cărţi pentru preşcolari.

        
    O alegere conştientă a cărţilor, în general a materialelor pentru citit făcută de către cadrul didactic trebuie să ia în considerare mai multe criterii precum: calitatea materialelor, adecvarea conţinutului lor la cerinţele programei şcolare, tipul de limbaj şi de imagini utilizat, nevoile şi interesele copiilor. În prim-plan trebuie să se afle  criteriile relaţionate direct de copil, adică propriile sale trebuinţe: el are nevoie de securitate fizică şi emoţională şi totodată copilul are nevoie ca perormanţele sale să fie văzute şi recunoscute, să fie lăudate.

     
   Dintre cărţi nu trebuie să lipsească dicţionarele pentru copii. Materialele pentru citit trebuie introduse treptat în rafturi. De exemplu, la câteva zile sau în fiecare săptămână, cadrul didactic trebuie să prezinte copiilor o nouă carte ce vizează învăţarea unei litere. 
      Cumpărarea cărţilor din librării sau achiziţionrea lor din donaţii ajută la crearea unei mici biblioteci, dar trebuie să ne amintim că fiecare carte se adresează unui anumit public.

Sursa :
  • Dumitrana, M. (2001). Educarea limbajului în învăţământul preşcolar-comunicarea scrisă. Editura Compania: Bucureşti.